Cântece despre viață – Yergeankutyun-ceakataghir

Du galis es hankarts jăpteres,
Qo arcev bațvum en dărneră,
Yev martik khonarvum u qătsnum en qez,
Du morațnum es nranț vășteră.

Du aysor indz het kăqnes,
Indz kătas vartaguyn khostumner,
Isk yerp kăpakven im aciqeră,
Kătoghnes, kăkorces, kăkorces.

Yergeankutyun, du pornik es anhoq,
Isk yes hasarak mi tăgha,
Yev cem karogh yes yerkar pahel qez,
Du indzniț kăhoqnes, kăhoqnes.

Kesgișeră hyusel e parană,
Lusnehgiură kakhel yerkănqiț,
Ov șarjeț artsate varaquyră?
Um șășukn artnațreț indz noriț?

Kesgișeră varel e geaheră,
Herațel en hyureră taniț,
Datarkvel en bolor gavatneră,
El ciunem tasănker karekiț.

Kesgișer, yek harpenq
U khosenq bațaka tăgherqiț,
Um Astvats șat sireț
U nranț bajaneț mezaniț.

Inci-vor mekă pokeț varaquyră,
U lăsveț krakoț ankyuniț,
Khănayeț ays anqam el indz mahă,
Kesjăpit herațav indzaniț.

Kesjăpit hamteseț na ayd pastă,
Khojorveț ginu sev mruriț,
Karmărum e cermak aragastă,
Vor karel en siro hampuyriț.

Kesgișer, yek harpenq,
Glorvenq lusni het kturiț,
Araciva pes pokenq
Mer hampuyră kyanqi șurteriț.

Yerqelov khoselu dajan ahtă
Indz darțrel e kyanqi ughekiț,
Inci arats, yes kerqem, da e bahtăs,
Șăhtayvats em yes im yerqeriț.

Miayn te tuyl tveq indz aprel kyanqăs,
Mi mteq yerqis meci dzerqerov
Yev khăntrum em, vor duq dzer votqeră
Cesărpeq im grats yerqerov.

Kesgișer, yek harpenq
U khosenq lav u vat oreriț,
Ah, inci șut herațan
Ănkernerăs ays mut așhariț.

Mi ptuyt el kani șutov mahă,
Ktani indz el ir yeteviț,
Kesgișeră anțav, yekav pahă
Yerqelu vercin erqn im kyanqiț.

Yes porțum em kangnel, bayț votqerăs
Tulațel en ginu părpuriț,
Arțakeq dzerqeris șăhtaneră,
Vor kapel en indz im yerqeriț.

Kesgișer, yek harpenq,
Hampurvenq ays vercin ptuytum,
Indz spasum en ayntegh,
Vorteghiț yerpeq yet cen darnum.

Tu vii dintr-odată zâmbind,
Dinainte-ți ușile ți se deschid,
Şi oamenii se pleacă şi te lingușesc,
Tu-i faci să-şi uite tristețile.

Azi tu vei dormi cu mine,
O să-mi faci roze promisiuni,
Iar când mi se vor închide ochii,
Mă vei lăsa şi vei pleca.

Hei, fericire, eşti o târfă fără griji!
Iar eu – un băiat obișnuit,
Şi n-am cum să te ţin mai mult,
Fiindcă te vei plictisi de mine.

Miezul-nopţii a țesut sfoara,
Şi a agăţat cornul lunii de cer,
Cine a mişcat perdeaua de argint?
A cui şoaptă din nou m-a trezit?

Miezul nopţii a aprins candelabrele,
Și musafirii toți au plecat,
S-au golit paharele toate,
Nu mai am un tovarăș de pahăr.

Hei, miez al nopţii, hai să ne-mbătăm!
Şi să vorbim de băieţii ce nu mai sunt,
Pe care i-a iubit mult Dumnezeu,
Şi i-a despărțit de noi.

Cineva a rupt perdeaua,
Şi s-a auzit o pușcătură dintr-un colţ,
M-a cruțat moartea şi de data asta,
Şi a plecat de la mine zâmbind.

A gustat ea acel fapt tot zămbind,
S-a-ncruntat de drojdia neagră a vinului,
Se-nroşeşte pânza albă,
Țesută din sărutul dragostei.

Hei, miez al nopţii, hai să ne-mbătăm!
Să ne rostogolim cu luna de pe acoperiş,
Şi ca-n timpurile vechi
Să desfacem sărutul nostru de buzele vieţii.

Boala grea de a vorbi prin cântece
Mi-a devenit însoţitor în viaţă,
Ce să fac, voi cânta, asta mi-e soarta,
Sunt înlănțuit de cântecele mele.

Doar lăsaţi-mi viaţa s-o trăiesc,
Cu mâinile voastre cântecele nu-mi atingeți,
Şi vă rog, picioarele să nu vi le ștergeți
De cântecele ce am scris.

Hei, miez al nopţii, hai să ne-mbătăm!
Şi să vorbim despre zilele bune şi rele,
Ah, ce repede au plecat
Prietenii mei din astă lume întunecată.

Încă o dată se va răsuci moartea,
Şi mă va duce și pe mine cu ea,
A trecut miezul nopţii, şi a venit clipa
Să cânt ultimul cântec din viaţa mea.

Încerc să stau drept, dar de la spuma vinului
Picioarele mă lasă,
Desfaceți-mi lanţurile de la mâini
Ce m-au legat de cântecele mele.

Hei, miez al nopţii, hai să ne-mbătăm!
Să ne sărutăm în astă ultimă răsucire,
Mă aşteapta acolo
De unde nimeni nicicând nu se întoarce.